Septembrie

Poate pentru unii e sfarsitul,dar sigur pentru altii inceputul.E minunat sa privesti natura cum se stinge pentru ca stii ca in scurt timp renaste, mai verde, mai frumoasa. La fel e si omul...se naste, isi indeplineste datoriile pe acest pamant muritor, iar apoi...moare, dispare. Nu mai exista insa trupul, cei dragii mereu raman in noi, continuandu-si existenta mistica si nevazuta de muritori... Simtim uneori ca cei dupa care am plans si am suferit ne sunt alaturi in cele mai importante clipe ale vietii noastre, atat bune, dar mai ales rele...simtim.Lor le e bine acum. Trebuie sa intelegem...Dar sa revenim la TOAMNA... Ca fiecare anotimp are frumusetea lui. Este capricioasa, dar in acelasi timp prietenoasa. Ne mangaie cu razele ei aramii, dar ne si bate cu ploile si vanturile ei reci.Omul seamana cu EA, cu toamna, zbucium sau fericire...ploi si vant sau soare...toate se leaga. Esti o parte de anotimp...o parte dintr-o primavara, o vara, o toamna, sau o iarna...ca fiecare dintre ele trecator, insa  ireversibil.